Despre mers. Cu litere de-o schioapa. Mari cat inima unei mame

Il porti in pantec 9 luni. Timp in care vrei sa te asiguri ca are totul in regula:  inima, capul, falange formate, degetele de la picioruse. Tot. Pentru ca, odata cu copilul tau, se naste o noua lume. Nu o stii nici tu. Iti pui mainile pe pantec si te intrebi oare cum o sa arate, oare cum o sa fie vocea lui, cum o sa se simta el aproape de pieptul tau. Si te cuprinde tot fiorul lumii intregi, o lume noua, o viata noua. Si inveti pasii acestia: pasi marunti dar siguri. Sa fii mama. Sa tii in brate puiul de om si sa cuprinzi cu inima tot necunoscutul. Toate fricile si nesiguranta. Totusi, inima ta mare spune ca stii. Stii tot. Despre lumea lui. Daca nu stii o sa-ti traduca el: plansul lui, zambetul lui, progresele lui, dezvoltarea lui, pasii lui.

Despre pasii lui scriem si noi o poveste. Cu pasiune si daruire. Pentru ca ne inchipuim ca bratele care tin mainile lumii noi, cea a copilului tau, sunt pline de nadejde: ca vei sti sa recunosti confortul, ca vei pune pret suprem pe calitatea pasilor lui, ca vrei sa paseasca liber si dezinvolt in lumea asta mare, adesea ca o jungla.

DodoShoes este despre primii pasi in aceeasi masura in care este si despre toti ceilalti care urmeaza. Despre libertate, culoare si spirit ghidus. Este despre confort atunci cand joaca si descoperirea se intalnesc pe un carusel magic.

Picioarele copilului tau sunt calea catre cea mai buna varianta a drumului lui. Topaie, zburda, alearga, calca balti si iarba verde, simte texturi si forme. Ca mai apoi sa se odihneasca fix in bratele tale. Ne-am dorit ca pantofiorii acestia sa se alinieze conceptului de libertate de joaca, de catarat, de miscare libera si naturala.

Se stie ca piciorul uman la naștere nu este o versiune miniaturală a unui picior adult. De fapt, nu conține deloc oase și constă într-o masă de cartilaj, care, de-a lungul unei perioade de ani, se osifică si transforma in cele 28 de oase care există în piciorul uman adult. Acest proces nu este complet până la sfârșitul adolescenței, deci este esențial ca încălțăminteasă fie bine aleasă, dupa criteriile descrise mai sus.

Plimbarea este cel mai bun dintre toate exercițiile de dezvoltare a picioarelor, potrivit medicilor podiatri. (n.r: Podiatria este o specialitate relativ noua in Romania care se ocupa exclusiv de picioare. Majoritatea persoanelor au probleme cu picioarele fie ca inainteaza in varsta, practica sport de performanta, sufera de anumite boli sau alte cauze. Medicul podiatru raspunde acestei nevoie prin a trata eficient problemele de picioare). Ne alaturam si noi acestor plimbari cu bucuria si entuziasmul ca o facem din devotamentul pentru zona de excelenta in sanatatea picioruselor care invata. Invata despre viata. S-o calce uneori mai alene, mai apasat, alteori tiptil. Dar nu e asta oare excelenta mersului prin viata?!? Sa pasim constienti ca fiecare pas ne conduce catre crestere. Si noi crestem! Impreuna cu voi.

ADEVĂRURI INCOMODE

CÂND COPILUL TE DOARE

 

Dacă vrei să te trezeşti, să te asumi, un copil te obligă. La modul cel mai blând posibil. O obligație pe care poți să o savurezi sau să o laşi să te ronțăie.Te obligă să faci ordine, să faci linişte, să împaci şi să ierți.
Te uiți la bucățica de om cu ochii ca felinarele, gata să lumineze orice necunoscută. Curiozitatea lui sare, țopăie, râcâie, tropăie şi apasă toate clapele pianului tău dezacordat.
Da, dacă te doare zvăpăiala piciului tău, pianul e d
ezacordat. Îți vine să țipi şi tu, să apeşi şi tu, să răneşti şi tu. Să-i faci şi tu asta lui. Să îi plăteşti cu aceeaşi monedă. Să-i fie ruşine, nu-i aşa? Să-i fie ruşine că apasă obsesiv aceleaşi clape bătrâne. Îți ieşi din minți şi te doare. Copilul te doare.

Un copil traumatizat, neiubit, rănit, cu plăgi nevindecate (‘copilul invizibil’, cel din tine) intră în conflict cu propriul tău copil. Copilul interior poartă un bagaj greoi de tipare, norme şi restricții. Ca o tumoră malignă care se răspândeşte în toată ființa lui de copil bătrân devenit părinte tânăr.
Când propriul tău copil devine, chiar şi pentru foarte scurt timp, una din sursele tale de agitație, nervi şi frustrare, acolo e cauza. În bagajul tău.

Dacă alegi să ungi clapele, să ştergi praful, să îl iei de mână în călătoria asta fără a-l constrânge să te conțină cu tot cu bubele şi rănile tale, ei bine, asta poate însemna că te-ai trezit şi tu. Şi e şansa ta, oricât de egoist şi oportunist sună. E şansa ta să devii părinte conştient.
Să-ți laşi copilul să trăiască înafara rănilor tale. Să crească, să descrească, să rupă, să spargă oglinda pe care i-o pui tu în față.

Tu, copilul ăla subminat, dominat, umilit, neputincios şi pus la colț. Îmbrăcat în haina grea şi împuțită a tiparelor şi-a programelor moştenite. Dacă tu nu faci curat, perpetuezi o molimă şi-o răspândeşti, lăsându-ți copilul să târâie un bagaj care nu e al lui. Un bagaj la care, deseori, tu te uiți cu ciocanul de judecător în mână, fără să realizezi că asişti la propria judecată.
Un bagaj pe care copilul tău nu-l cunoaşte dar care i se lipeşte de mână şi-l consumă deşi el, poate, refuză tacit prin răzvrătire.
Trezeşte-te! Copilul tău nu eşti tu. Tu doar ții între degete un condei fin, o pană, de fapt, cu care poți să caligrafiezi cuvinte vii pe care el să le conțină: a fi!
Lasă-l să fie! Eliberează-l de povara bagajului tău greu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *